Copy
nr. 50 ••• 17 iunie 2020                                                                                             de Mirela Petre
ce citim azi:

Vânători-culegători
Capernaum
ficțiune în The New Yorker
ce vedem la FITS
sezon nou la MNAC
 

 
un sat 
Multe scrisori de la voi, multe bucurii. Când v-am propus să-mi scrieți despre cărțile care v-au plăcut în ultima vreme nu mă așteptam să primesc așa de multe răspunsuri. M-am bucurat foarte mult. Între timp, am ales și câștigătorii cărții Circe, de la Editura Art, dar, până la urmă, toată lumea a câștigat. Am scris toată povestea pe blog, unde am adunat și recomandările tuturor, să ne inspirăm unii de la alții.

Altfel, sunt cufundată în piesele de teatru înscrise în concursul organizat de POINT, pe care-l jurizez cu Oana Stoica. Împreună o să alegem un singur câștigător care va fi apoi pus în scenă la POINT. Multe proiecte foarte interesante. O să fie greu să alegem. Asta înseamnă că o să vedem un spectacol foarte bun la toamnă.

Sper că ați apucat să vă mai eliberați, aerisiți, relaxați. Cum vă mai descurcați? Ce vă mai bucură în perioada asta? Scrieți-mi.
Fii plasa mea de siguranță.
Ia-ți un abonament de 2 euro:
hai
 cărți 

Petra e cel mai antipatic personaj pe care l-am cunoscut recent. E un fel de antieroină, special gândită așa de scriitoarea Maria Manolescu. Are toate bubele pe care societatea le urăște la o femeie: e deșteaptă, progresistă, intelectuală și feministă, egoistă, crede că e mai bine să nu aibă copii, folosește des cuvinte obscene. Lucrează în publicitate, ocazie cu care cine chiar e din lumea asta o să se simtă răzbunat că cineva îi spune ofurile. Vrea să devină scriitoare -- lucrează la două piese de teatru din care una chiar o să-i iasă.

Al treilea roman al Mariei Manolescu, cunoscută mai ales ca dramaturgă (țin minte și acum ce m-a dat pe spate, în 2010, spectacolul Ca pe tine însuți, de la Teatrul Foarte Mic, după textul ei), Vânători-culegători e foarte puternic. În mijloc, e ideea că ne-am obișnuit să fim culegători în raport cu iubirea -- ne așteptăm să o găsim acolo mereu, fără vreun efort din partea noastră -- versus atitudinea de vânători, care înseamnă că mai și muncim, în raport cu celălalt, pentru a face iubirea aia prezentă, posibilă, zi de zi.

Pornesc multe teme și subteme din romanul ăsta. Una dintre principalele, și preferata mea, e relația femeilor de 30-40 de ani cu ideea de a avea copii și raționamentele între care oscilăm, unele bazate pe rațiune, altele, pe emoții. Orice alegeri am face, în spatele lor, de multe ori, e tot frica -- frica de a nu rămâne singură pe lume sau frica de a nu-ți pierde libertatea. Nu există răspuns corect.

Există și un dezavantaj la a începe prea multe fire de poveste dau prea multe teme: spre final, se cam aglomerează; uneori ai senzația că ai în mână un buchet de fire pe care autoarea se grăbește să le încheie până nu fug.

Altfel, romanul ne plimbă și la mare, în 2 mai. Mai alină dorurile.

Cartea costă 35 de lei pe Polirom.ro.
 
  • Elif Shafak vorbește, într-un videointerviu pentru Penguin, despre cel mai nou roman al ei, 10 minutes 38 Seconds in this Strange World. Despre carte am scris în ziar în ianuarie;
  • Ionuț Sociu a făcut, pentru Scena9, o foarte frumoasă călătorie imaginară pe urmele lui Cehov pe Insula Sahalin;
  • cinci poeți care au natura în mijlocul poeziilor lor;
  • în Dilema Veche, o povestire din volumul Exalare, de Ted Ciang.
 filme 

Capernaum a câștigat, în 2018, premiul juriului la Cannes. Regizat de libaneza Nadine Labaki, spune povestea unui băiat libanez -- jucat de un copil refugiat sirian, fără experiență actoricească -- care trăiește într-o familie săracă, cu mulți copii și cu părinți neglijenți. Zain, acest băiat care-i inteligent fără să-l fi învățat cineva asta, fuge de acasă, ajunge în casa unei imigrante ilegale din Etiopia și, până la urmă, își poartă singur de grijă. În final, închis (rămâne să descoperiți pentru ce crimă și ce sentimente vă trezește -- îl condamnați sau nu), copilul își dă în judecată părinții pentru că l-au născut. 

Scena din sala de judecată, cu momentul tensionat între copil-judecător-părinți, e sfârșitul cu care filmul începe, iar între cele două puncte, copilul ne povestește (indirect, adică fără vorbe, ce alegere bună) tot ce s-a întâmplat și ce l-a adus în punctul ăsta. Foarte bine construit arcul narativ. Dincolo de merite tehnice, e un film cu multă emoție.

În Capernaum, cu povestea lui Zain, vedem ce înseamnă, concret, sărăcia și cum oamenii care se nasc în familii sărace de generații la rând au foarte puține spre deloc șanse de a ieși din ea. Cum sărăcia se moștenește foarte ușor pentru că societatea nu e construită cu gândul la a-i ajuta pe toți membrii ei, chiar și pe cei obligați (de regulile nedrepte ale jocului) să trăiască la periferia ei.

Mai intră în discuție și importanța educației sexuale și emoționale, dar și violența împotriva fetelor care, în sărăcie, ajung să fie vândute de părinții lor.

Dacă vă temeți că e cu poverty porn, stați liniștiți, nu e cazul. Filmul are happy end și e așa doar pentru că e un film. În realitate, Zainii nu cred că au parte de un final fericit. 

Filmul e pe contul de Vimeo On Demand al distribuitorului Independența Film, costă 3 dolari închirierea.

  • ediția de anul ăsta de TIFF e la Cluj între 31 iulie și 9 august; nu știm programul încă, știm doar că secțiunea de focus e cu filme italienești și că o să vedem o selecție din filmele lui Fellini;
  • gala premiilor Gopo (amânată din cauza pandemiei) are loc pe 29 iunie la Verde Stop Arena;
  • pe Mubi a intrat Virus Tropical, un film animație despre care se spune că e Persepolis-ul latin-american. E un coming of age feminin;
  • Dune, ecranizarea din 1984 făcută de David Lynch, e pe Netflix, v-am mai zis. Între timp l-am și văzut. Dacă nu era numele lui Lynch, aș fi zis lejer „ce mizerie”. Așa, zic doar că nu-mi place sau că nu e pentru mine. Sunt fani care au recitit cartea care stă la baza filmului care spun, însă, că romanul stă în picioare și că e și mai bun acum, 55 de ani de la apariție. Printre ei, Cristian Lupșa de la DoR (dați scroll la final) și băieții de la Wired;
  • Ionuț Mareș continuă seria interviurilor-portret cu regizoarele care au proiecte în lucru, câștigătoare sau nu neapărat la concursul CNC. Episodul cel mai nou e cu Andreea Borțun (ex Ideo Ideis, acum regizoare);
  • dacă aveți curaj să vă aventurați, Elvire Popesco proiectează filme în aer liber;
  • din programul online al cinematografului Arta din Cluj de săptămâna asta, vă recomand documentarul Guvernul copiilor, face bine la speranță.
 articole 
 
Numărul din 8 și 15 iunie al revistei The New Yorker a fost dedicat ficțiunii. Pe lângă o povestire de Hemingway nepublicată până acum, de care v-am mai zis și data trecută, am mai găsit câteva care mi-au plăcut foarte mult, de la autori internaționali faimoși.

Mi-a plăcut foarte mult povestea lui Haruki Murakami în care o maimuță vorbitoare are foarte multe de zis, multe despre greutățile de care-a trecut prin viață.

Mi-a plăcut mult și cea a scriitoarei Ottessa Moshfegh, cu nopțile îmbibate în alcool ale unei tinere.

Sau cea a scriitoarei Miranda July, cu viețile noastre trăite în paralel și micile momente când ne intersectăm.
 
  • Ana Maria Ciobanu de la DoR a stat două săptămâni cu Jamila și a scris un profil mișto tipei cu care, cel mai probabil, cel mai mulți dintre noi am gătit măcar o dată în viață și mai mult în perioada asta;
  • când astronauții vor sta pe lună, urina lor va fi foarte importantă: o vor folosi pentru a o transforma în apă, la fabricarea materialelor de construcții etc.;
  • 73 de întrebări de la Vogue cu Esther Perel -- o să o iubiți definitiv după asta;
  • în anii 60, era la modă un board game numit Group Therapy -- în NYT o scenaristă ne povestește cum încă îl joacă și de ce;
  • istoria săpunului (spoiler: inițial, nu era folosit pentru spălarea corpului, ci doar pentru lână și mai apoi, pentru haine);
  • s-au construit niște microscoape așa de puternice că putem vedea, pentru prima oară, atomi individuali.
 arte performative 

E a doua săptămână din Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS). Spectacolele se transmite online -- pe pagina de FB a festivalului sau pe site -- și nu costă nimic.

Din program, aș zice să vedem Rambuku, de Mihai Măniuțiu, de la teatrul din Timișoara, cel mai bun spectacol la Uniter în 2018 (pe 19 iune de la 14:20), Povestea prințesei deocheate, de Silviu Purcărete, de la teatrul din Sibiu, cel mai bun spectacol la Uniter în 2019 (pe 19 iunie, de la ora 20.00), Lagrime di San Pietro, de Peter Sellars, din LA (pe 20 iunie de la 18:46), Măsură pentru măsură, de Declan Donnellan, de la teatrul din Moscova (pe 20 iunie de la 20:00), și Mesia, de Robert Wilson, din Austria (pe 21 iunie, de la 21:40).

Am scris pe larg despre fiecare în Libertatea.
 
  • s-a deschis Amfiteatrul TNB, de pe acoperișul teatrului; se joacă și spectacole de la unteatru aici, numai să prindeți locuri;
  • coregrafa și regizoarea Andrea Gavriliu are premieră la teatrul din Craiova, se numește Outfitul șarpelui și se vede prin transmisiune online, cu bilet, pe 19, 20 și 21 iunie; costă 24 de lei;
  • înregistrări cu spectacolele de dans ale companiei belgiene Peeping Tom mai sunt online doar până la finalul lunii iunie, deci dacă nu ați văzut, acum e ultima șansă;
  • în revista Scena, un interviu cu actrița Ilinca Manolache despre adaptarea teatrului.
 podcasturi 
 
  • Stephen Fry povestește în Book Review NYT cum l-a format Oscar Wilde, cum mută notele de subsol din cărți în audiobook-uri și cărțile Mythos și Heroes în care repovestește miturile grecești;
  • ce se știe și ce nu se știe despre procedurile de recoltare a ovulelor și înghețarea lor pentru mai târziu, într-un episod din Unladylike; de exemplu, nu toate ovulele sunt viabile după, mai ales că au și un termen de valabilitate destul de redus; 
  • un episod despre Nina Simone și activismul ei, de la Radiolab; despre activismul ei am aflat, prima oară, acum vreo doi ani, din documentarul What Happened Miss Simone, care încă e pe Netflix, vi le recomand împreună, se completează bine;
  • de la BBC Free Thinking, un episod despre prieteniile între femei și despre rolul gătitului și a mâncării în relațiiel noastre;
  • de la The Happiness Lab, un episod despre efectele telefoanelor și social media asupra calității concentrării noastre -- probabil știți deja câte ceva despre subiect, o să aflați și mai multe acum;
  • chef-ul american Dan Barber povestește pentru The Food Chain BBC despre cinci mâncăruri care l-au inspirat și format.
 arte vizuale 

La Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), s-a deschis un sezon nou de expoziții.

Vestea cea mai mare e că se prelungește expoziția dedicată lui Iulian Mereuță -- ar fi trebuit să se termine vara asta, dar a fost prelungită, că a fost întreruptă de situația de urgență.

Iulian Mereuță a fost istoric și critic de artă -- scria la Revista Arta -- format în suprarealismul românesc din anii 60. Era cunoscut și apreciat, apoi, din motive pe care mai mult pe bănuim decât le știm (poate regimul comunist și constrângerile lui, poate promisiunea unui viitor mai bun în Occident), a emigrat în Franța, în 1978. Cariera nu i-a continuat, ba chiar s-a cufundat într-o anonimitatea așa de mare că a murit singur în Paris. Tablourile și celelalte opere de artă ale sale au fost făcute pachet de autoritățile franceze și trimise în România. Acum, sunt expuse pentru prima oară la un loc. Expoziția de la MNAC vrea să ne spună povestea unui artist valoros dar necunoscut, pe nedrept, și a generației de ariști din care făcea parte.

Expoziția, cu elemente multimedia, se vizitează la etajul 3 al muzeului până pe 25 octombrie.

Găsiți programul complet, și cu celelalte expoziții de la celelalte etaje, pe pagina de FB a muzeului.
  • Museum of Intimacy, un proiect românesc care-mi place mult, are expoziție online cu rezultatele unui proiect pilot pe care l-au făcut într-un liceu din Cluj, cu elevii unei clase, la ora de dirigenție; ce e intimitatea pentru adolescenți;
  • la Muzeul de Artă Recentă din București, mâine, 18 iunie, poate fi văzut un tablou dintr-o colecție privată semnat de Ecaterina Vrana, pictorița pe care-am pierdut-o anul trecut;
  • Victoria & Albert Museum din Londra a urcat pe YouTube un tur virtual foarte mișto al expoziției lor de kimono-uri;
  • s-au anunțat câștigătorii concursului de fotografie organizat de SONY;
  • un mini-documentar de la Tate despre Leonora Carrington, pictorița suprarealistă a Marii Britanii care fusese uitată și de câțiva ani începe să fie redescoperită;
  • Rijksmuseum din Amsterdam are un joc virtual cu puzzle-uri și indicii care și pentru copii, și pentru adulți. 
 rețete 
  • recent, am aflat de la Chef Tom Hunt, pe Instagram, cum să fac lapte vegetal, din migdale, caju și alte nuci sau semințe. Aveți aici și o rețetă text;
  • o listă cu cărți cu rețete (se mai spune „cărți de bucate”?) din toată lumea;
  • un prieten lucrează la o aplicație de planificare a meselor și cu rețete în funcție de ce ai în casă; deocamdată există o listă pentru betatesting, dacă vă interesează.
 glumițe 

preferata e de la Joan Cornellà
  • mi s-a subțiat rezerva cu chestii de râs, îmi spuneți la ce comedy specials ați mai râs voi, să mă molipsesc și eu?
Fii de gașcă, zi-le și altora de Suplimentu' Creativ:
Forward pe mail Forward pe mail
Share pe Facebook Share pe Facebook
 despre 


Am făcut o groază până la 33 de ani, dar de multe ori mi se pare că n-am făcut nimic. Milenială tradițională.

Sunt reporter la Libertatea. Sunt și copywriter, în același trust. 
În presă, scriu de zece ani.

Îmi place liniștea și mi se face repede dor de soare. Am două pisici negre. După yoga, pilates sau înot, sunt un om mai bun. Fac pad thai foarte bun și aș mânca icre (de casă) întruna. Sunt sensibilă la un buchețel de pătrunjel și reviste pe hârtie. Am o Smena și un Zenit cu care fac poze mai rar decât mi-ar plăcea. Îmi plac mai ales orașele cu apă. Dunărea e sora mea. Am un râs care-i face și pe alții să râdă.

Mă găsești aici:
pe mail
pe site
pe Libertatea
Copyright © 2020 Mirela Petre, Toate drepturile rezervate.
 






This email was sent to <<Adresa de e-mail>>
why did I get this?    unsubscribe from this list    update subscription preferences
Suplimentu' Creativ · Traian · Bucharest 024045 · Romania

Email Marketing Powered by Mailchimp