Copy
nr. 53 ••• 20 august 2020                                                                                             de Mirela Petre



 
o plajă pustie, septembrie 2017
în ultima vreme, am senzația că văd lumea în ceață. ca-n poza asta de mai sus care mi-a ieșit așa din întâmplare. oboseală, confuzie, revoltă. știu că uneori pare că toți ceilalți se descurcă excepțional, în timp ce noi ne chinuim de la o zi la alta. tuturor ne este greu (în continuare), eu asta cred. doar că nu prea se mai vorbește despre asta. poate de oboseală, poate din alte motive. unii poate nu vor să mai fie transparenți cu ce simt. poate nici nu-și dau seama, că nu sunt conectați la viețile lor interioare. sunt atâtea explicații, câte una pentru fiecare ins. și toate sunt ok, nu există corect sau greșit. zic toate astea doar pentru că vreau să vă transmit că e OK dacă vă e greu și aveți zile când simțiți că nu mai puteți. poate faceți o pauză de la social media, unde toată lumea pare că e în vacanța vieții lor -- eu asta o să fac, e un exercițiu anual, o lună fără SM. poate să împăcați cu casele voastre și nu le mai vedeți ca pe niște colivii. poate faceți plimbări prin oraș sau în afara lui. orice ați face, fiți blânzi cu voi. și apoi și cu ceilalți. vă trimit îmbrățișări. 

de vreo juma de an am ideea asta, inspirată de un articol. am tot amânat să v-o propun. de teamă că nu veți fi interesați. acum mi-am făcut curaj.

ce ziceți dacă încercăm să facem un proiect de mail art?

o să fie ca un joc. va funcționa ca un fel de secret santa: cine vrea să participe îmi trimite un mail să-mi spună asta, cu tot cu adresa fizică la care să primească scrisori. eu le pun pe toate într-un bol și aleg la întâmplare perechi de oameni care-și vor trimite un plic în care să fie ceva făcut de ei -- un desen, o fotografie, un colaj, o poveste. ca o formă de a ne încuraja unii pe alții. să ne amintim de bucurii, să strângem rândurile. scrieți-mi și dezvoltăm ideea dacă vă place.
Fii plasa mea de siguranță.
Ia-ți un abonament de 2 euro:
hai
 cărți 

Anihilare. O mână de cercetătoare sunt trimise, de o divizie secretă a guvernului american, într-un perimetru unde se întâmplă lucruri ciudate -- mediul e altfel, legile naturale s-au schimbat. I-au zis Aria X și au izolat-o de civilizație. Scopul echipei de cercetătoare e să supraviețuiască acolo cât de mult pot, să adune informații și, dacă se poate, să se întoarcă. Nu sunt primele care pornesc în misiunea asta; ele sunt încercarea numărul 12. Protagonista e o biologistă (tipele nu au nume, se identifică după ocupație) și tot de la ea aflăm povestea, printr-un jurnal pe care-l ține pe durata misiunii. Ne mai minte prin omisiune uneori, ca, spre final, să ne dezvăluie tot felul de surprize.

Cartea e prima dintr-o trilogie, Southern Reach Trilogy, scrisă de americanul Jeff VanderMeer. Cică genul pe care l-a făcut el popular, inclusiv prin cartea asta, se numește new weird. Mie mi se pare greu de definit. Are mult thriller și elemente de suspans care uneori duc chiar înspre horror. Apoi vine cu elemente de distopie-ecologie, un fel de cel mai sumbru viitor al planetei dacă totul se duce naibii și oamenii nu vor mai putea controla, ca până acum, natura. Are și un pic de SF, nu spun prin ce. Peste astea, vine cu foarte multă emoție. Per total, e o atmosferă foarte densă (dar aerisită, adică te lasă să respiri) care-ți dă o grămadă de satisfacții emoționale și intelectuale.

Și în cazul ăsta, cartea e mai mișto ca filmul. Mi se pare că filmul -- văzut de două ori, cu Natalie Portman, pe Netflix -- pornește de la carte și construiește o altă poveste (se întâmplă alte lucruri, care să aibă sens în arcul narativ al unui film de două ore), deși îi păstrează esența, adică atmosfera aia superb de stranie și lipicioasă. E mișto după ce le consumi pe amândouă să compari aceleași episoade puse în practică diferit și punctele în care se separă (relația protagonistei cu soțul, de exemplu, mult mai complexă în carte).

Cartea costă 30 de lei pe nemira.ro.
 
 filme 

De obicei, văd niște zeci de filme la TIFF. Anul ăsta, am văzut doar șase. De obicei, se proiectează filme toată ziua, de dimineață până seara, în mai multe cinematografe din oraș. Anul ăsta, au fost exclusiv proiecții în aer liber, în parcuri sau curți interioare de licee sau universități, noaptea (de la 21 la 3-4 dimineața). Așa că din programul cu filme mișto am făcut o selecție pe bază de tot felul de criterii -- de la unele raționale, de tipul „pe ăsta sigur o să-l mai văd și în București în perioada următoare”, la altele emoționale de tipul „pe ăsta am chef să-l văd acum, nu mai am răbdare”. Așa am ajuns la lista de mai jos:

  • Acasă, regizat de Radu Ciorniciuc, scenariu de Lina Vdovîi: e povestea familiei Enache care trăia în armonie, cu ei și cu natura, în Delta Văcărești, și cum învață să se adapteze la regulile orașului atunci când sunt obligați să se mute într-o casă în București. Mi-a plăcut mult atmosfera și umanitatea cu care privesc realizatorii situația asta, oferind toate informațiile (nu selectează) pentru ca noi, spectatorii, să fim liberi să cugetăm fără influențe. Va fi proiectat mâine, 21 august, la One World Romania.
  • Lemn, regizat de Monica Lăzurean-Gorgan, Michaela Kirst și Ebba Sinzinger: Alexander von Bismarck, strănepotul (+ câțiva alți stră) acelui faimos Otto, și directorul Environmental Investigation Agency, investighează furtul de lemne din pădurile mai multor țări -- România, Rusia, Peru. Vedem cum ajunge lemnul furat din taigaua siberiană, prin China, în State, sub formă de parchet. Sau cum se fură lemnul la noi prin fentarea sistemului pus la punct pentru a împiedica furtul. E o punere în context care ne dă senzația că nu e doar problema noastră. Poate că soluțiile globale ar fi o variantă cu mai mult succes. E pe 26 august la OWR.
  • Corpus Christi, regizat de polonezul Jan Komasa: un tip dintr-un centru de detenție juvenilă ajunge preot într-un sătuc. Sigur că nu din întâmplare: visul lui era urmeaze calea corectă, adică să facă seminarul, dar regulile și autoritățile nu-i permit, așa că decide să mintă și să fenteze sistemul. Slujbele lui sunt altfel, fără blabla, mai fără pretenții, mai din inimă. Și asta face foarte mult bine oamenilor din sat, cu o mare bubă emoțională provocată de un accident rutier care le-a ucis 8 tineri. Mi-a plăcut mult de tot actorul Bartosz Bielenia, foarte carismatic și stăpân pe nuanțe, în mod special alea de animal traumatizat și încolțit de sistem, și lumina din ochii lui când reușește să fie liber. Va fi proiectat la BIFF.
  • There Is No Evil, regizat de iranianul Mohammad Rasoulof: marele premiu la Berlinale anul ăsta. E o poveste pe aceeași temă -- pedeapsa capitală -- spusă prin patru episoade complementare. Personajele sunt iranieni de vârste diferite, cu ocupații diferite. Puși de regimul autoritar în niște situații absurde, trebuie să facă niște alegeri. Cum trăiesc apoi cu ele, e marea lor povară. E un film foarte mișto, despre care nu o să vă povestesc prea multe că frumusețea stă și în a trăi surprizele. Ce mi-a plăcut cel mai mult e că duce discuția teoretică despre regimurile totalitare la un nivel concret: acestea sunt efectele sistemului asupra sufletului omului. Va fi proiectat tot la BIFF.
  • Pinocchio, regizat de Matteo Garrone: Roberto Benigni e Geppetto, bătrânul sărac și singur care-și cioplește un băiețel dintr-o bucată (fermecată) de lemn. Pinocchio e inocent și nu cunoaște cum funcționează lumea, așa că e păcălit de tot felul de personaje cu intenții meschine. Inocența și bunătatea lui îl salvează de fiecare dată. E o poveste cu tot felul de lecții de viață, unele dure, violente și satirice. Tot la BIFF va fi.
  • Babyteeth, regizat de australianca Shannon Murphy: nu mi-a plăcut, dar nici nu m-a chinuit. Cred că poate funcționa ca feel good movie, adică un film în care să nu conteze că poveștile personajelor, în evoluția lor pe care o vedem pe ecran, nu prea au sens sau nu se justifică, ci să conteze mai mult efectul de optimism și speranță că lumea va rămâne totuși, în ciuda tuturor lucurilor nasoale care se întâmplă, un loc frumos. O să intre în cinematografe când se vor redeschide cinematografele.

De la TIFF, am mai publicat în Libertatea niște povești, cum e asta retrospectivă, cu Oana Giurgiu, directorul festivalului.
 

  • festivalul de documentare One World Romania începe mâine, 21 august, și ține până pe 30 august; au proiecții în aer liber (la MȚR, Verde Stop Arena și Elvire), dar și online; ce mi-a atras atenția din program, pe lângă ce v-am zis deja mai sus: Ieșirea trenurilor din gară (r. Radu Jude și Adrian Cioflâncă), Yours in Sisterhood (r. Irene Lusztig, SUA), Around the World When You Were My Age (r. Aya Koretzky, Portugalia), The Future Cries Beneath Our Soil (r. Pham Thu Hang, Vietnam și Filipine).
  • între 27 august și 2 septembrie o să fie Festivalul internațional de film din București (BIFF). Au două selecții: competiția și panorama, cu o grămadă de filme mișto, pe lângă ce v-am zis mai sus, Beanpole și The Woman Who Ran. Încă nu sunt puse în vânzare biletele, urmăriți eventbook.ro să le prindeți.
  • despre documentarul Totul nu va fi bine scriu într-o ediție viitoare de newsletter, că merită reflector, până atunci poate-l vedeți și voi, o să fie proiectat în curtea MȚR azi, 20 august.
  • festivalul de documentare de la Sibiu, Astra, se ține anul ăsta într-o combinație offline (4-13 septembrie) și online (16-25 octombrie); încă nu a fost anunțat programul.
  • online Cinema Arta are zilele astea Lazzaro felice în oferta lor de filme
  • dintre tot ce am citit despre experimentul cinematografico-social Dau, articolul lui Paul Petrache din ELLE mi-a plăcut cel mai mult; filmele sunt închiriabile cu 3 dolari pe site-ul oficial.
  • festivalul Locarno nu se mai ține anul ăsta, dar Mubi are filme din ediția de anul trecut.
 
 articole 

Epidaur e unul dintre cele mai vechi teatre din lume, construit în secolul 4 î.Hr. Acum face parte din patrimoniul UNESCO și e locul unde se ține, anual, un festival de teatru. Anul ăsta, grecii l-au redat grecilor (nu turiștilor) așa cum a fost el gândit și în vremurile antice: să aducă alinare oamenilor.

După terminarea carantinei în Grecia, regizorul Dimitris Lignadis, directorul Teatrului Național Grecesc, a pus în scenă la amfiteatrul Epidaur piesa de teatru Perșii, scrisă de Eschil în 472 î.Hr. Revista 1843 a publicat un articol foarte mișto despre rolul teatrului în viața oamenilor, despre catharsis și cum să găsim sens în ce ni se întâmplă.
 
 arte performative 

Teatrul Național din Sibiu are câteva premiere online -- Live de Bobi Pricop (urmează să-l văd), Maternal de Radu Nica și Tom și Jerry 2.0 de Florin Piersic Jr. -- care se văd pe site-ul lor prin live streaming.

Am văzut Tom și Jerry 2.0 în tren, în drum spre Cluj. Mi-a fost coleg bun de drum, mi-a plăcut. În primul rând, aveam nevoie de o pauză de la teme politice sau sociale -- sigur că sunt foarte importante și necesare, doar că nu putem să consumăm doar asta, că ne epuizează resursele emoționale -- și aveam nevoie de divertisment. Spectacolul-film regizat de Florin Piersic Jr. face asta foarte bine: e divertisment de foarte bună calitate.

Doi criminali plătiți: unul veteran, Tom, jucat de Marius Turdeanu (e excelent), și unul începător, Jerry, jucat de Ali Deac. Primul își cunoaște meseria ca-n palmă, e as, și e suficient de bunăvoitor cât să-l învețe și pe cel mic secretele meseriei lor. Când vorbesc despre misiunile lor, care-s crime, folosesc un limbaj neutru -- crima e numită curățare -- și, dacă nu ai ști cu ce se ocupă, ai crede că sunt cei mai respectabili cetățeni din oraș. Totul devine banal, domestic. De aici vine și mult din comicul spectacolului, lejeritatea cu care vorbesc despre ce fac, de parcă ar exista în afara binelui și a răului, în afara regulilor lumii. În distribuție mai e și Ioan Paraschiv, care are mai multe roluri episodice și care funcționează ca exagerarea de care are nevoie un banc pentru a fi bun.

Spuneam mai sus că e spectacol-film. Asta pentru că arată ca un film (producția), dar se simte ca teatrul. TNRS a mai făcut asta și cu seria Autobahn a regizorilor Andrei și Andreea Grosu. Am apreciat adaptarea.

Se transmite pe 2, 3 și 4 septembrie de la ora 19:00. Biletul costă 30 de lei
 
  • la teatrul din Craiova în aer liber, are premieră spectacolul Incognito de Radu Iacoban; primele două reprezentații sunt sold out, urmăriți site-ul pentru următoarele;
  • la TNB în aer liber, Jurnal de România. 1989, de care-am vorbit data trecută; de la Odeon, în Teatrul de vară Herăstrău, mai vechile dar la fel de bunele Pescărușul și Jurnalul lui Robinson Crusoe;
  • Dead Centre va lansa un spectacol online nou, To Be a Machine, în cadrul Dublin Theatre Festival; biletele se pun în vânzare pe 21 august;
  • concert Corina Sîrghi, de care am aflat din revista Glamour, în Brașov, pe 25 august cu bilet 60 de lei;
  • pe Overground showroom a intrat concertul Vița de Vie În corzi, costă 30 de lei;
  • LitHub a făcut un top 40 al celor mai buni Hamleți, ocazie bună de umplut goluri;
  • Andrea Gavriliu, dansatoare, coregrafă și regizoare, are un proiect mișto nou la Odeon, care urmează să fie lansat; deocamdată, un teaser de la fotograful Adi Bulboacă (care a filmat proiectul).
 podcasturi 

De data asta am trei podcasturi care mi-au plăcut foarte mult.

BBC a lansat podcastul narativ The Bomb. Spune povestea fizicianului Leó Szilárd (evreu maghiar, american mai apoi) care a descoperit reacția de fisiune nucleară în lanț și care a construit, cu Enrico Fermi, primul reactor nuclear. Descoperirile lui au dus la crearea primei bombe atomice și la dezastrul de la Hiroshima, primul oraș distrus de o bombă nucleară. Ce e foarte interesat și captivant e că fizicianul nu și-a dorit niciodată să se ajungă la folosirea fisiunii nucleară în scopuri militare, ba chiar a făcut tot ce a putut să nu se ajungă aici. Cu toate astea, știm bine ce s-a întâmplat. Deocamdată au fost publicate doar trei episoade, îl aștept cu sufletul la gură pe următorul.

De la Radiolab, episodul The Wubi Effect, despre cum folosesc chinezii tastatura querty pentru scris în chineză (aici generalizez, că au multe dialecte și alfabete). Dispozitivele lor au aceeași tastatură ca noi, doar că algoritmul din spate e construit altfel, pentru a încorpora toate zecile de mii de caractere posibile. Wang Yongmin, profesor și programator, a fost primul care a inventat un sistem funcțional care să le permită să tasteze rapid și eficient în chineză fără să se ajungă la regândirea limbii (simplificarea ei). Un trivia din episod: chinezii au concursuri de tastare-viteză, cam cum le au americanii pe alea de spelling. 

De la The Guardian Audio Long Read, un episod despre ce simt femeile când pierd sarcina sau mai multe la rând și cum fac să meargă mai departe. E mult despre societate și standardele ei, care ajung să facă rău, e despre cum știm foarte puține, medical și științific, despre cauzele care duc la pierderea sarcinilor, ceea ce e revoltător, e și despre toată confuzia și durerea prin care trece o femeie când i se întâmplă așa ceva.
  • interviu cu Jane Goodall, antropoloagă și primatoloagă, la On Being;
  • la Pe bune, Ada Solomon a vorbit, printre altele, despre cum își evaluează cariera și cum face să continue și după ce a avut mari reușite;
  • Gastropod are un episod mișto despre sticlă în bucătărie -- mi-ar fi plăcut să spună mai multe despre Jena, dar, pentru că publicul lor e majoritar american, vorbesc mai mult despre pyrex, versiunea americană a sticlei termorezistente;
  • de la Desert Island Discs BBC, Maria Balshaw, directorul muzeului Tate, vorbește despre muzică și despre viață;
  • de multă vreme nu mi-a mai plăcut ceva tare tare de la Hidden Brain, noroc că au relansat un episod mai vechi, despre reinventare și acceptarea schimbării traiectoriei (și identității) personale;
  • sezonul 4 din Where Should We Begin e bun tare (după vreo două slăbuțe), de exemplu episodul ăsta cu standarde exterioare care devin mari piedici în relații;
  • o altă redifuzare, dar binevenită, de la You Are Not So Smart, interviu cu psiholoaga Lori Gottlieb, care a scris cartea Maybe You Should Talk to Someone;
  • o listă lungă cu podcasturi grupate pe domenii, de la Esquire, în caz că vreți să găsiți ceva nou.
 arte vizuale 

 
  • Muzeul Național de Artă al României, a făcut câteva trasee tematice prin colecțiile lor; primul e aici, cu zei și motologie, child friendly;
  • vă amintesc de expoziția dedicată lui Iulian Mereuță la MNAC;
  • în proiectul online Viewing Rooms al Diploma, secțiunea de fotografie, cu proiecte ale absolvenților curatoriate de Alex Gâlmeanu;
  • Ai Wei Wei are o expoziție nouă, despre bombe, în Londra; the Guradian a scris un review, iar i-D i-a luat un interviu;
  • eseu foto de la Chilia Veche, în Deltă, de la FuturEast;
  • Annie Leibovitz vorbește despre cum a influențat-o Henri Cartier Bresson într-un interviu din Wallpaper cu ocazia unei expoziții HCB în Veneția, la Palazzo Grassi (e deschisă până în martie 2021, poate avem noroc s-o vedem și live);
  • vedeți online lucrările făcute de artiști clujeni în cadrul proiectului Artiști Împreună;
  • culorile toamnei în moda sezonului care vine, via Vogue Italia;
  • Museum of Broken Relationships din Croația va avea o filială și în București; dacă vreți să contribuiți cu obiecte și povești la expoziție, aici aveți detaliile.
 
 rețete 
 glumițe 

preferata e de la Yuval Robichek
Fii de gașcă, zi-le și altora de Suplimentu' Creativ:
Forward pe mail Forward pe mail
Share pe Facebook Share pe Facebook
 despre 


Am făcut o groază până la 33 de ani, dar de multe ori mi se pare că n-am făcut nimic. Milenială tradițională.

Sunt reporter la Libertatea. Sunt și copywriter, în același trust. 
În presă, scriu de zece ani.

Îmi place liniștea și mi se face repede dor de soare. Am două pisici negre. După yoga, pilates sau înot, sunt un om mai bun. Fac pad thai foarte bun și aș mânca icre (de casă) întruna. Sunt sensibilă la un buchețel de pătrunjel și reviste pe hârtie. Am o Smena și un Zenit cu care fac poze mai rar decât mi-ar plăcea. Îmi plac mai ales orașele cu apă. Dunărea e sora mea. Am un râs care-i face și pe alții să râdă.

Mă găsești aici:
pe mail
pe site
pe Libertatea
Copyright © 2020 Mirela Petre, Toate drepturile rezervate.
 






This email was sent to <<Adresa de e-mail>>
why did I get this?    unsubscribe from this list    update subscription preferences
Suplimentu' Creativ · Traian · Bucharest 024045 · Romania

Email Marketing Powered by Mailchimp